sâmbătă, 6 august 2022

12. FALS JURNAL DE IREALITATE (4)

 Costel Zăgan

13.12.2017

12. Fals jurnal de irealitate (4)

1,2, 3, 4, 5,…Și totuși, nu sunt numai niște cifre. Sunt în primul rând oameni! Mai mari sau mai mici. Nu contează.

Ei bine, acești oameni aflați în suferință ar trebui să fie scopul vieții noastre, deoarece doar noi – medicul, sora medicală, balneofizioterapeutul etc. suntem ultima lor soluție. Și nu avem dreptul să-i dezamăgim!

Spitalul de Urgență pentru Copii ”Sfânta Maria” a fost înființat în anul de grație 1970, prin unificarea Spitalului Israielit, a Spitalului Caritas și a Spitalului Sfântul Spiridon.

În prezent, ”Sfânta Maria” asigură asistența medicală pediatrică de înaltă specializare atât în județul Iași, precum și pentru celelalte șapte județe ale Moldovei.

Eu am fost repartizat în Secția de Recuperare, Medicină Fizică și Balneologie, înființată tot în același an fatidic 1970. Cele 17 paturi ale secției sunt ocupate de copii și tineri , care nu depășesc, totuși, 18 ani. Aici sunt tratate:

 

– afecțiuni ale aparatului locomotor

 

– afecțiuni ale aparatului circulator

 

– afecțiuni respiratorii

 

– afecțiuni ale aparatului neurologic

 

– boli de nutriție

 

– afecțiuni endocrine

 

– afecțiuni genetice

 

– afecțiuni metabolice

 

– afecțiuni dermatologice.

 

Spitalul mai este dotat cu două săli de kinetoterapie, un bazin de înot terapeutic, trei săli de fizioterapie, un cabinet cu aerosoli, un cabinet de masaj și o sală de hidrotermoterapie, următoarele proceduri fiind gata oricând să înceapă:

 

– gimnastică medicală

 

– înot terapeutic

 

– vibromasaj

 

– aerosoli

 

– hidrotermoterapie.

 

Și cred că ar mai fi și alte proceduri de fizioterapie: galvanoionizări, curenți diadinamici, Trabert, stimulări, radiații infraroșii sau ultraviolete.

 

Dar oamenii, unde sunt oamenii, dragilor?  Sunt sănătoși, așa că n-au ce căuta la spital. La niciun spital.

– Să auzim numai de bine!

Sursa foto: antena3.ro

FALS JURNAL DE IREALITATE (5)

 Costel Zăgan

17.03.2019

Fals jurnal de irealitate (5)

Dar ziua, prima mea zi de practică nu s-a încheiat aici. Mi s-au prezentat patologiile și bolile cel mai des întâlnite; am cunoscut kinetoterapeuții , care își desfășurau aici munca lor recuperatorie.
Am cunoscut-o, nici nu se putea altfel, și pe Șefa Secției, Doamna Doctor E.D.
Alături de kinetoterapeuți veterani, am încercat și noi, pufanii secției să ne facem simțită prezența recuperatorie, fiind alături de pacienții ce ne-au fost repartizați. Și nu pot să nu mă gândesc cu o delicată tandrețe la:

* Diana

* Patricia

* Costache

* Karina

* Andrei.

Adică la platfus, obezitate infantilă, cifoscolioză, scolioză, jordoză.

Cineva ar fi tras o linie, dacă ar fi putut, la finele acestei zile deosebit de încărcată, mai ales emoțional…

Nimeni nu poate ști ce-ți rezervă ziua de mâine. Un accident biografic m-a făcut să ajung pacientul unei secții asemănătoare. După terminarea tratamentului de recuperare și văzând dăruirea profesională a kinetoterapeuților mi-am dorit să ajung asemenea lor: niște îngeri pe pământ!

 Costel Zăgan

22.04.2020

Cobaiul de mic se cunoaște

Altu a ajuns cu Alta în lanul de popușoi. Copchileții parcă-i așteptau printre rânduri. Erau din belșug.

  • Hai nu mai beli atâta ochii la mine că ne-apucă amiaza și n-am strâns nimica! Și parcă-l aud pe Nea Costică…

  • Taci, gură-bogată, că terminăm pe loc!

  • Pe loc…nani! Nani-nani, puiul mamei!

  • Nu mă supăra, că te las singură și te papă moșu lupu!

  • Mare scofală: să te văd cum te descurci cu mama când ajungi acasă! Despre maică-ta nici nu mai vorbesc!

  • Oprește-te, că te-aude cineva și te-a mai crede!

  • Cine să m-audă în pustietatea asta, dacă nici tu n-o faci!

  • Eu? Sunt numai ochi și urechi la tine!

  • Da, mai mult ochi decât urechi! Ai să mă deochi, nebunule! Te uiți la mine ca la Maica Precista!

  • …dezbrăcată!

  • Taci, păcătosule!

  • …Știi, Alta, uneori îmi vine pur și simplu să-ngenunchez și să-i mulțumesc lui Dumnezeu…

  • Mulțumește-i odată și taci!

  • …că exiști!!!

  • Fugi de-aici, că mă faci și pe mine să plâng de comoție sentimentală! Iar eu nu plâng cu una-cu două!

  • Știu-știu, tu vrei mai multe!

  • Vezi că ești obraznic! Eu îți vorbesc frumos și tu o iei razna!

  • Razna în jurul tău, Alta!

Brusc, Altu se aruncă în genunchi, cuprinzându-i picioarele cu ambele brațe!

  • Mulțumesc, Doamne că exiști și-ai făcut-o pe Alta!

  • Ce-ai pățit, Altule?! Hai, copăcel, că nu ești în biserică! Și nici nu-i vreme de-nchinat! Acușica vine Nea Costică și n-am strâns niciun copchileț!

  • Tu ești copchilețul meu drag!

  • Hopa-hopa, se-ngroașă gluma! Am trecut la declarații de amor ghebos! Oprește-te că chem miliția!

  • Degeaba, nu vine, că-ți bați joc de Limba Română! Ai comis o cacofonie!

  • Ce-i aia? Ești zărghit rău! Te-o bătut căldura în moalele capului și-ți zboară numai porumbei sălbatici din gură!

  • Păi, da: nu cioroi ca la tine! Infractoareo: chinuiești Limba Română cu frumusețea ta! Nu mai știu nici eu ce vorbesc!

  • Tu nu știi ce faci, nu ce vorbești!

  • Ho-ho-ho, filozoafa lui pește!


UN CAR CU COPCHILEȚI

 

Un car de copchileți

–Nea Costică, mâine mergem cu carul după copchileți, la gostat!

– Mergem, dacă trebuie, punem carul în foncție!

– Îl punem, merge și Una cu noi!

– Să meargă, că este loc destul!

– Atunci, rămâi cu bine!

– Cu bine să fie!

A doua zi, cu zorii în cap și cu cheful de treabă dat la maxim (deși habar n-am dacă Maxim știe de treaba asta!)

ieșim din sat: eu, Una și Nea Costică. Soarele era abia cât o dungă la orizont. Noi, o țâră mai sus. Într-un car cu boi.

Nea Costică era ca de obicei calm și cu zâmbetul gata s-o ia la vale.

– O să fie cald și azi, auzim dintr-odată vorba domoală a lui Nea Costică – blândețe coborâtă pe pământ. Tăcerea ne ține gurile adormite: mie și Unei. Boii trag carul către răsărit, lumina scoțând lumea din întuneric: încet și sigur.

– Să sperăm că nu i-o luat careva! Rupe tăcerea-n două Una…Încep să-i deslușesc trupul împlinit: o fată pe cinste!

– Ce te holbezi așa la mine, ca la o sperietoare de ciori?

– Sperietoare de băieți, prind și eu glas.

– Ia vezi, poate te arunc în șanț!

– Ia mai potoliți-vă, că-mi speriați boii!

– Dar sperioși boi mai ai , Nea Costică!

– Hăisa, Cârlane!

– Ce cârlan, Nea Costică, nu vezi că-i cât o vacă?

– Bre, e bou, nu vacă! Și celălalt e tot bou!

– Dar de ce nu-s tauri?

Pentru că le lipsește ceva, chicotește Una… Nici tu nu ești bou: ești un taur, mă rog, un tăuraș! Mă lămurește Una, într-o clipă și-o mișcare scurtă: un ghiont pe sub coaste.

Eu tac mâlc.

ALTER EGO (16)

(sursa foto: nasul.tv)

ALTER EGO (2)

 Costel Zăgan

06.09.2019

Alter versus ego (2)

   Unu, cavalerul moldav al tristei figuri europene, s-a născut înzăuat, înaripat de noile idealuri euro, dornic să se îndrepte pe sine și pe ceilalți, să rectifice și să gestioneze natura, stăpânit de dorința de-a ieși din sine, de a identifica relativul cu absolutul, muritorul cu nemuritorul; în forul său interior războindu-se virtutea cu viciul, lenea cu hărnicia, generozitatea cu egoismul.

   Toate învârtindu-se în jurul iraționalului, magicului și misticului. În tabăra sa imaginară găsindu-se: sfântul, sacerdotul, stăpânul, fachirul, savantul, artistul, judecătorul, pedagogul, soldatul, gospodarul și călăul.

   Altu, cavaler al cauzelor pierdute, este prietenul necondiționat al așa-numitelor rebuturi sociale: infractorul, vagabondul, cerșetorul, prostituata grație mizeriei, imbecilității, voluptății, luxului și nebuniei cotidiene.

   Unu are de partea lui sfințenia, eroismul, lașitatea, forța creatoare și trădarea.

   Altu caută zadarnic adevărul, binele, frumosul, fericirea și siguranța zilei de mâine.

Și Unu, și Altu iubesc teologia, filosofia, arta, știința, tehnica și politica și caută fericirea pe pământ, între cer și uscat, oriunde în Univers sau în cerul imaginației religioase.

   Adică, și Unu, și Altu nu-s decât fețele diferite ale Ianusului creator!

PRIN CER, CU PLUTA (1)


Altu s-a trezit cu înjurătura pe buze : ce vis i-o fi stricat ziua chiar din prima clipă ?
- Mergi la stână cu mine şi mama ? Ca să ne ajuţi să aducem caşurile înapoi ! Altu se dumiri , vecina lui, cu un an mai mare, Alta, l-a trezit pe nepusă masă, la ora când ziua se mai îngâna cu noaptea.
Altu o despică cu privirea în `jde mii de bucăţele şi după ce-o refăcu în aceeaşi clipă, îi plăcu ce zări printre.
- Hai, ce faci, mergi sau nu ?
- Merg, dacă tot m-ai trezit !
- Dacă nu vrei...
- Hai, las-o baltă, că vine ploaia !
- Îmbracă-te, că-ţi iese cocoşul prin gard !
- Şi, care-i treaba ta ? - îşi continuă Altu iritarea matinală. Peste cinci minute sunt la tine.
- Bine.
Intră, trântind uşa, în casă. Imediat însă, gândindu-se la somnul părinţilor, păşi cu atenţie prin odaie.Îşi luă treiningul, aruncă un pumn de apă pe obraz şi o zbughi afară.
Părul, cârlonţat şi negru, încă nu se trezise din somn, şi se răsfira leneş sub degetele grăbite ale băiatului.
- Eu ce duc ? - se interesă de mama Altei. Ori merg cu mâinile în buzunare ca belferu` lu` Peşte ?!
- Ai să duci bidonul, nu, nu acela ! Ia-l pe celălalt mai mare !
Şi tustrei, femeia, fata şi băiatul, ieşiră din sat, în întâmpinarea soarelui, care, de după dealul din faţa lor împingea ziua către cer.
Împiedicându-se , voit sau nu, Altu se opri şi scoţându-şi sandaua din piciorul drept, o scutură, aruncând cât colo pietricelele ce-l deranjau . Se încălţă la loc, grăbindu-se să le prindă urma.
În rochii uşoare, foarte subţiri, de vară, trupurile celor două se conturau ca nişte iluzii deşarte.
Exact aşa cum mi-o spus tata : Măi băiete, ai grijă ! Femeile-s ca nişte ducă-se pe pustii ! Le-ai mânca, da` nu-ţi potolesc foamea, le-ai bea, da` n-ai în ce le pune!
Costel Zăgan, ALTER EGO (3)

IERTAŢI-MĂ CĂ-S FERICIT    Ziua se prelinge de pe marginile cerului direct în capul satului. Cum deja e luna august, şi adevărata lună a lui...