PRIN CER, CU PLUTA (1)

Altu s-a trezit cu înjurătura pe buze : ce vis i-o fi stricat ziua chiar din prima clipă ?

- Mergi la stână cu mine şi mama ? Ca să ne ajuţi să aducem caşurile înapoi ! Altu se dumiri , vecina lui, cu un an mai mare, Alta, l-a trezit pe nepusă masă, la ora când ziua se mai îngâna cu noaptea.

Altu o despică cu privirea în `jde mii de bucăţele şi după ce-o refăcu în aceeaşi clipă, îi plăcu ce zări printre.

- Hai, ce faci, mergi sau nu ?

- Merg, dacă tot m-ai trezit !

- Dacă nu vrei...

- Hai, las-o baltă, că vine ploaia !

- Îmbracă-te, că-ţi iese cocoşul prin gard !

- Şi, care-i treaba ta ? - îşi continuă Altu iritarea matinală. Peste cinci minute sunt la tine.

- Bine.

Intră, trântind uşa, în casă. Imediat însă, gândindu-se la somnul părinţilor, păşi cu atenţie prin odaie.Îşi luă treiningul, aruncă un pumn de apă pe obraz şi o zbughi afară.

Părul, cârlonţat şi negru, încă nu se trezise din somn, şi se răsfira leneş sub degetele grăbite ale băiatului.

- Eu ce duc ? - se interesă de mama Altei. Ori merg cu mâinile în buzunare ca belferu` lu` Peşte ?!

- Ai să duci bidonul, nu, nu acela ! Ia-l pe celălalt mai mare !

Şi tustrei, femeia, fata şi băiatul, ieşiră din sat, în întâmpinarea soarelui, care, de după dealul din faţa lor împingea ziua către cer.

Împiedicându-se , voit sau nu, Altu se opri şi scoţându-şi sandaua din piciorul drept, o scutură, aruncând cât colo pietricelele ce-l deranjau . Se încălţă la loc, grăbindu-se să le prindă urma.

În rochii uşoare, foarte subţiri, de vară, trupurile celor două se conturau ca nişte iluzii deşarte.

Exact aşa cum mi-o spus tata : Măi băiete, ai grijă ! Femeile-s ca nişte ducă-se pe pustii ! Le-ai mânca, da` nu-ţi potolesc foamea, le-ai bea, da` n-ai în ce le pune!

Costel Zăgan, ALTER EGO (3)