sâmbătă, 6 august 2022

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI PANTOFII TATEI

 Costel Zăgan

09.12.2020

Facultatea de Medicină și pantofii tatei (1)

Iașul studenției! Studenția mea, a ta, a Cuiva. Ultimul an: examene, cunoștințe, probleme, bolnavi și bolnave. Studenți și studente. Bani. Gazdă. Telefoane. Net. Plecat acasă. Venit de-acasă. Frați. Surori. Mama. Tata. Grătar. Mici. Bere. Vin. Și pleacă. Eu? Rămân. Și trec. Nu mă poate opri nimeni și nimic. Doamne-ajută! Dar nu-mi bagă în mapa de student! Cursuri și curse. Tema pentru licență. Profesor îndrumător. Doctor. Devenire întru Medicină. Cu M mare, de la muncă. Plăceri amânate.

Meseria, înainte de toate!

Na, că fac și versuri! Cu toate că nu prea mă omor după poezie. O singură rimă, acolo, n-o fi moarte de om! Că doar m-am pregătit să dreg ce-ar vrea să strice tocmai ea, coana moarte, și nicidecum viața, cum mai vorbește lumea.

Ce cură de viață să mergi printre bolnavi! Să-i simți cum luptă să nu piardă niciun centimetru de viață, niciun milimetru!

Și eu trebuie să-mi pun mâinile și priceperea în slujba vieții și-a celor care vor să meargă, să apuce, să muncească din nou, să cioplească sau să scrie, să-și mângâie nevasta sau copiii, să-i scrie o scrisoare copilului plecat în cele străinătăți!

Să fie, Doamne, întregi! Aproape întregi.

– Alo, tata: ce mai faci? Ești bine? Dă-mi-o pe mama la telefon, te rog!

Ne-auzim!

Viață pe bandă rulantă. Urci. Poți să cazi. Dar, ca într-un joc, de data asta, nu se pune! Altădată vom vedea! Așa că urci mai departe. Uneori, mi-e teamă. Însă bolnavii nici măcar nu trebuie să-mi ghicească frica.

Și totuși, nu mi-e teamă de viitor. Cu trecutul aș mai avea ceva conturi de reglat…Le-oi rezolva și pe astea, că nu vin, vorba tatei, extratereștrii!

Că, extraterestre” mai sunt și pe la medicină, n-a murit mama lor, slavă Domnului!

Tata mă tot întreabă cum merge treaba? Păi, cum să meargă?…Aproape că mi-a dat o sugestie. Dacă fiecare zi poate fi considerată un pas înainte, hai să încerc să-i vizualizez pașii!

Încotro și cum voi face următorul pas? Și ce urmă voi lăsa pe nisipul ce s-a scurs din clepsidra zilei?

[din ALTER EGO (15)]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

IERTAŢI-MĂ CĂ-S FERICIT    Ziua se prelinge de pe marginile cerului direct în capul satului. Cum deja e luna august, şi adevărata lună a lui...