Mai amară decât moartea
doar femeia poate fi
nici dracu` nu-i ţine partea
ducă-se-n cer pe pustii
partenera celui sfânt
în genunchi noapte şi zi
steaua lui de pe pământ
cum dracu` să-i ţină partea
dacă stă şi el la rând
mai amară decât moartea
amurgul din zori de zi
Cine mă apără de lege
cine mă apără de cine
doar prostul se-nțelege
numai răul cel mai bine
Cine mă apără de cine
cine mă apără de țară
hai la mine măi vecine
că străinii ne-nconjoară
Cine ne apără de țară
doar prostia se-nțelege
numai viața ne omoară
cine ne apără de lege
Cine ne apără de cine
nu te naști nu ai pricine
Costel Zăgan, CEZEISME II
Totuși marea mea-i albastră
totuși marea mea e verde
cântă pasăre măiastră
mincinos cine nu crede
Totuși marea mea e verde
totuși marea-i fermecată
și-ntre malurile incerte
frumoasă-i ca niciodată
Totuși marea-i fermecată
cântă pasăre măiastră
când femeie dar și fată
marea marea mea albastră
Totuși marea mea e verde
dor cu dor o să mă certe
Costel Zăgan, CEZEISME II
IERTAŢI-MĂ CĂ-S FERICIT Ziua se prelinge de pe marginile cerului direct în capul satului. Cum deja e luna august, şi adevărata lună a lui...
