Costel Zăgan
Școala dinaintea școlii
–Te cheamă Doamna Învățătoare! Auzi ori ți-ai pus urechile-n buzunar?
– Ce vrea că nu mi-am terminat încă treaba și iar strigă maică-mea la mine!?
– Că ai și tu o viteză – rachetă nu glumă!
– Una, să știi că mă supăr!
– Mare brânză: un cioban mai puțin la apel!
– Hai că te-am prins în strungă: n-ai păscut degeaba!
– Vezi-vezi: ajungi-tu aici! Îți pun blana la saramură!
– Ca să vezi, nu știam că te pregătești de iarnă: ieri n-aveai nici borș, nici lapte acru!
– Hai c-o dai iar cotită: poate iei vreun stâlp de telegraf înainte!
– Tot înainte, a zis-o și diriga și de la atâta citit i s-a umflat burta și-a plecat în concediu de maternitate!
– Cu cine?
– Cu bibliotecarul, proful de matematică!
– I-auzi, domnule: nu-l știam așa de capabil!
– Mic-mic, dar mare coțcar!
– Toți bărbații sunt niște ăia: iau caimacul și-l întind în târg!
– Să se lingă pe buze în piață, adicătelea!
– Dă-i la dracu: niște nesimțiți!
– Nu toți!
– Ba toți: de la tată și până la fiu. Și invers!
– Care invers?
– Ăla din pantalonii tăi ratați!
– Raiați nu ratați! …Wați…v-ați? Dar eu unde eram?
– Ca de obicei: visai la căpătâiul cuvântului!
– Apropo, spunei Doamnei că vin mâine: azi sunt prea ocupat.
– Sigur: ești preocupat cu lasă-mă să te las!
(din volumul „Alter ego”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu