A PATRA PREDICĂ ERETICĂ

31 iulie 2014 la 08:03

DESPRE DRAGOSTE, CU TRISTEŢE

* Ar fi trebuit să fie un elogiu, un imn chiar. Şi nu-i decât un reproş. Un regret. Iubirea părea un vulcan gata să erupă. Însă, vai, lava mi-a îngheţat pe buze. N-a apucat să fie măcar cuvânt ; rămânând o tăcere anonimă, o tăcere de gheaţă.

* Şi totuşi, sufletul îmi este zguduit de cutremurul incertitudinii. Focul din vine, îmi transformă lacrimile în aburi, iar ochii în adevărate gheizere.

* Din joc, tandreţea a ajuns bătaie de joc !

* Mângâierea frizează starea de lehamite, iar şoapta de dragoste frizează înjurătura.

* Cum să îmbrăţişezi o femeie de zăpadă, fără s-o insulţi ?

* Cum să săruţi un bulgăr de gheaţă, surâzând nepăsător !

* Îmbarcaţi în lumi paralele, fiecare se deplasează spre roşul său : de foc sau de gheaţă.

* - La revedere , dragoste : ne vedem , în rai sau în iad. Oricum, dar nu împreună !

Costel Zăgan, PREDICI ERETICE

A ȘASEA PREDICĂ ERETICĂ

Nu pot să vorbesc despre Dumnezeu decât uitându-mă în oglindă, pierzându-mă în argintul ei nemărginit. Nu mă văd vorbind despre Dumnezeu, pornind şi învârtindu-mă până la extaz, în jurul unei teme. Este ca şi cum ai fi priponit de propria-ţi libertate.Şi , mai ales, doare !

Recunosc : mi-ar place să zbor cu aripile înfundate în buzunare până la coate !

Însă, una este ceea ce poţi să implori din genunchi, şi cu totul altfel arată cererea manifestată stringent în poziţia verticală. Omul se roagă, în genere, când nu mai poate. Sau are nevoie. Ori vrea alt-ceva.

Mai rar, când nu poate să spună altfel mulţumesc.

Ca şi rugăciunea, predica nu poate fi spusă oricând, oriunde şi oricum.

Nu pentru că ar depinde cumva numai de receptor. Nu-i aşa , Dumnezeu este receptorul absolut, prin excelenţă !

Aici stau, ca la un infinit post restant universal, toate suferinţele şi bucuriile lumii.În perpetuă aşteptare !

Dar, vorba lui Shakespeare, restul e tăcere.

Costel Zăgan

PRIMA PREDĂ ERETICĂ

GENEZA PUIULUI DE OM

* Şi totuşi, Dumnezeu a dat naştere celui mai fragil vas al închipuirii : puiul de om ! Speranţă şi dezastru, inocenţă şi desfrâu, lacrimă şi caricatură !

Ghem de iluzii şi ghem de nervi ! Pas de uriaş şi salt în preistorie ! Rug şi sex!

* Mama a îngenunchiat, atingând cerul cu inima - lumânare ce încălzeşte cu adierea sa de vis întregul Univers - ridicând apoi firmamentul copilăriei la pieptul ei : rană şi izvor de mir !

* Cum să violezi un înger : mamă şi copil !? Raţiunea refuză să înţeleagă . Mâna refuză să mai scrie. Din cauza lacrimilor, ochii văd totul în alb şi negru : război şi pace, trup şi suflet, trecut şi viitor.

* - Doamne, ia-l în braţe şi aruncă-l la câini ! Acesta-i Anthristul : copilul cu ochi albaştri şi surâs de fecioară !

* - Doamne, nu ezita, El îţi va săpa groapa !

Costel Zăgan, PREDICI ERETICE

A TREIA PREDĂ ERETICĂ

CE TÂNĂR SUNT, DOAMNE, ŞI CE PROST !

* Doamne, m-ai înălţat mai presus decât mândria mea ! Oglindă sunt eu în faţa faptelor mele : oglindă măritoare ! Mulţi s-au grăbit să-mi arate drumul cel drept : mulţi şi puţini. Căci toţi voiau să mă întoarcă din zbor : din avântul meu către mine, o, şi nu către inima , ci victoria mea necondiţionată !

* Iartă-mă, Doamne, căci n-am ştiut ce vreau : viaţa nu-i cea mai bună dintre lumi !

* Am considerat copilăria o pedeapsă : vai, ce eroare fatală ! Nimeni nu se mai poate întoarce : paradisul este pierdut o dată pentru totdeauna !

* Poţi să speri cât vrei, morţii nu renasc !

* Sfântă Treime, iartă-mă întreit : cuvintele mele înmulţitu-s-au foarte !

* Nu tac nici când visez : mă preocupă jilţurile de aur din faţă, şi nu adevărul care merge pe jos ! Tăcut.

* Cu cinstea mă şterg la fund, că nu mă costă nimic !

* Băutură şi femei : acesta-i meniul meu !

* Dragostea ! E prea ieftină pentru mine : o las celor săraci cu duhul .

* BASTA ! Tăcut-am foarte.

Costel Zăgan, PREDICI ERETICE

A DOUA PREDICĂ ERETICĂ

EVEI, FĂRĂ REST

* Şi totuşi, Doamne, mai există mame de doi bani : fără rest ! Mă rog, aşa-zisele mame de consum !...Ca să sugi la pieptul meu / Dai un leu !

* Nu importă cine-i, de unde vine şi unde o să dispară : clientu-i client, şi trebuie servit, la timpul şi la locul nepotrivit (e) !

* În picioare, într-o dungă , ori culcat : mai contează poziţia, când bătaia de joc este aceeaşi ? Doar trăim în secolul iubirii : de bani. De bani. De bani şi iar de bani !

* Trebuie să storci valută forte, din orice situaţie şi cu orice ocazie ! Primăvara, vara, toamna şi, mai ale , iarna : când toate îngheaţă de uimire !

* Că , vorba ceea , mai dulce decât mierea nimic nu-i decât banul ! Pentru supravieţuire sau dezmăţ, pentru copiii gata să moară de foame pentru mamă, sau pentru nudul tău de femeie perfectă : dimineaţa, la prânz şi seara, scuzaţi, noaptea.

* Că, mâine-i o altă zi : cu alţi bani, cu alte distracţii şi cu alte nevoi.

* - Altceva, Doamne ?

* - Nimic, păstrează tu, restul !

Costel Zăgan, PREDICI ERETICE

A ȘAPTEA PREDICĂ ERETICĂ

 FLORI BOLNAVE

* Doamne, genunchii mei cad ca două lacrimi : pământul arde sub mine !

* Nici nu deschid bine gura şi păsări negre fâlfâie în jurul lumii .

*Psalmi de vacanţă : Dumnezeu îşi trimite îngerii să-mi bronzeze sufletul de brânză ! Să fie în ton cu decăderea toridă din jur.

* În genunchi, aştept cuvântul să-şi ia zborul !

* Sunt piedestalul unei răni mortale .

* Vin copiii să ne certe paradisul pierdut .

* Şi nici tăcerea nu ne ajută să stăm în picioare, Doamne !

* Ce toamnă-i în sufletul meu !!!

* Ultima mângâiere : să-ţi fie scârbă de amintirile tale din copilărie !

* Doamne, ce fericit voi muri !

Costel Zăgan, PREDICI ERETICE (7)

A OPTA PREDICĂ ERETICĂ

N-AM CURAJUL

N-am curajul să privesc în fiecare zi în oglindă: îi simt ironia crăpându-i pe buze.

Îi întorc spatele cu bucurie, nu-i cunosc pe cei din urma mea: de ce-mi răsfoiesc amprentele ca pe frunzele toamnei?

Doamne, îmi beau cafeaua ca pe o cupă cu otravă: revigorantă!

Între timp, lumea se spală pe mâini cu acest verde târziu de toamnă.

Și bucuria, și tristețea dau în clocot ca mustul în butoi. Bulele de aer îi măsoară viața...Efemeride de doi bani...

Aveți dreptate, până la urmă, restul e totul!

Costel Zăgan