FLORI BOLNAVE
* Doamne, genunchii mei cad ca două lacrimi : pământul arde sub mine !
* Nici nu deschid bine gura şi păsări negre fâlfâie în jurul lumii .
*Psalmi de vacanţă : Dumnezeu îşi trimite îngerii să-mi bronzeze sufletul de brânză ! Să fie în ton cu decăderea toridă din jur.
* În genunchi, aştept cuvântul să-şi ia zborul !
* Sunt piedestalul unei răni mortale .
* Vin copiii să ne certe paradisul pierdut .
* Şi nici tăcerea nu ne ajută să stăm în picioare, Doamne !
* Ce toamnă-i în sufletul meu !!!
* Ultima mângâiere : să-ţi fie scârbă de amintirile tale din copilărie !
* Doamne, ce fericit voi muri !
Costel Zăgan, PREDICI ERETICE (7)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu