Versul este ca şi vinul
adevărul curge-n vin
niciodată nu-mi fac plinul
ci mereu Doamne sunt plin
Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote
miercuri, 9 martie 2022
vineri, 4 martie 2022
marți, 1 martie 2022
SCHIJA FRUMUSEȚII
Despre femeie nu se poate vorbi decât cu mâinile
despre femeie nu se poate cânta decât cu lacrimile
despre femeie nu se poate lupta decât cu ochii
despre femeie nu se poate iubi decât cu inima
despre femeie nu se poate scrie decât cu soarele
despre femeie nu se poate naște decât cu moartea
despre femeie nu se poate ruga decât cu Dumnezeu
despre frumusețe numai adevărul
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
A CINCEA PREDICĂ ERETICĂ
ORTOGRAFIA ŞI MÂRLĂNIA
Motto : „Trebuie să vomit totul, inclusiv tăcerile refulate de alţii.” (Costel Zăgan)
* Că prostia există de când lumea, nu se îndoieşte nimeni. Nici măcar proştii.
* Este însă inadmisibil când ea îşi revendică drepturi ce nu prea i se cuvin.
* De pildă, dreptul de a conduce.
* Nu o maşină sau vreun alt obiect fără discernământ propriu.
* Ci de a conduce un om, ca pe un obiect amorf.
* Pentru că obiectele amorfe nu reclamă, să zicem, niciun fel de răspundere: mergând de la cea morală şi oprindu-ne la cea penală!
* Lucrurile se schimbă cu 180 de grade (nu Celsius !) când respectivul (atât la singular, cât, mai ales, la plural ) crede cu tărie că tot ce-l înconjoară e doar o simplă masă amorfă.
* Bă, intră în front, şi nu te mai agita atâta, că rămâi şi fără diurnă şi fără nocturnă !
* Că eu te plătesc, eu te…, nu mă-ta !
* Şi, altădată, când mă vezi, să-ţi scoţi şi şosetele din picioare, nu doar pălăria din cap !!!
Morală : * Uneori, trebuie să-i dai prostiei ce-şi doreşte, iar prostului – GRAMATICA ACADEMIEI ROMÂNE –, dacă tot e depăşită!
* ÎN LĂTURI!
duminică, 10 octombrie 2021
A PATRA PREDICĂ ERETICĂ
31 iulie 2014 la 08:03
DESPRE DRAGOSTE, CU TRISTEŢE
* Ar fi trebuit să fie un elogiu, un imn chiar. Şi nu-i decât un reproş. Un regret. Iubirea părea un vulcan gata să erupă. Însă, vai, lava mi-a îngheţat pe buze. N-a apucat să fie măcar cuvânt ; rămânând o tăcere anonimă, o tăcere de gheaţă.
* Şi totuşi, sufletul îmi este zguduit de cutremurul incertitudinii. Focul din vine, îmi transformă lacrimile în aburi, iar ochii în adevărate gheizere.
* Din joc, tandreţea a ajuns bătaie de joc !
* Mângâierea frizează starea de lehamite, iar şoapta de dragoste frizează înjurătura.
* Cum să îmbrăţişezi o femeie de zăpadă, fără s-o insulţi ?
* Cum să săruţi un bulgăr de gheaţă, surâzând nepăsător !
* Îmbarcaţi în lumi paralele, fiecare se deplasează spre roşul său : de foc sau de gheaţă.
* - La revedere , dragoste : ne vedem , în rai sau în iad. Oricum, dar nu împreună !
Costel Zăgan, PREDICI ERETICE
A ȘASEA PREDICĂ ERETICĂ
Nu pot să vorbesc despre Dumnezeu decât uitându-mă în oglindă, pierzându-mă în argintul ei nemărginit. Nu mă văd vorbind despre Dumnezeu, pornind şi învârtindu-mă până la extaz, în jurul unei teme. Este ca şi cum ai fi priponit de propria-ţi libertate.Şi , mai ales, doare !
Recunosc : mi-ar place să zbor cu aripile înfundate în buzunare până la coate !
Însă, una este ceea ce poţi să implori din genunchi, şi cu totul altfel arată cererea manifestată stringent în poziţia verticală. Omul se roagă, în genere, când nu mai poate. Sau are nevoie. Ori vrea alt-ceva.
Mai rar, când nu poate să spună altfel mulţumesc.
Ca şi rugăciunea, predica nu poate fi spusă oricând, oriunde şi oricum.
Nu pentru că ar depinde cumva numai de receptor. Nu-i aşa , Dumnezeu este receptorul absolut, prin excelenţă !
Aici stau, ca la un infinit post restant universal, toate suferinţele şi bucuriile lumii.În perpetuă aşteptare !
Dar, vorba lui Shakespeare, restul e tăcere.
Costel Zăgan
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
IERTAŢI-MĂ CĂ-S FERICIT Ziua se prelinge de pe marginile cerului direct în capul satului. Cum deja e luna august, şi adevărata lună a lui...
