Costel Zăgan
Satul natal ca intrigă a subiectului
Nu am niciodată vreo idee despre ce urmează să scriu. Subiectul se conturează parcă scriind. Totuşi dacă se întâmplă să mă fulgere (oral!) vreo idee, aceasta va fi asaltată de altele o sută de idei,încercând s-o asfixieze cu tăcerile lor binevoitoare.
Satul natal al lui Dio se află la o aruncătură de băţ ciobănesc de rai : taman în mijlocul iadului contemporan.
Biserici (de diferite confesiuni religioase şi nu numai) invocă , zi de zi, liniştea din preajma păcatului originar. Cu apetisante programe şi şanse inegale de mântuire.
Localuri (cu diverse plăceri în galantare) hăituiesc omul inocent al acestor locuri de poveste de adormit copiii şi adulţii aflaţi în variate grade de angoasă.
Părinţi (ce nu au nici în clin nici în mânecă, dar insistă în continuare în favoarea înmulţirii asexuate la îngeri şi poeţi) strângându-şi la piept odraslele să nu care cumva să le fie delapidate!
Peisaje (de variate calibre artistice) ademenesc zile şi nopţi la rând nenumărate cete de îndrăgostiţi şi îndrăgostite.
Da, cred că se poate spune şi aşa :
COPIII AU PUS STĂPÂNIRE PE SATUL MEU NATAL ŞI NU AU DE GÂND SĂ-L CEDEZE NIMĂNUI!
Oricât ar insista părinţii, Dumnezeu şi Noul Curriculum Internaţional, Copilăria rămâne-va de-a pururi unica rezervaţie mondială a îngerilor!
Fără drept de apel.
Dat astăzi undeva la vest de mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu